Agricultura

Agricultura ecologică, numită și agricultură organică sau biologică, a devenit o preocupare a majorității țărilor de pe Glob, fiind considerată a fi un sistem excelent prin care să se mențină într-o stare optimă solul, apa, plante, animalele, omul. În ultima vreme s-a putut observa că diferitele substanțe chimice ce contaminează solul, aerul și apa contribuie foarte mult la apariția unor probleme de sănătate, iar la acestea se adaugă și produsele alimentare obținute din ingrediente poluate la rândul lor și consumate apoi de oameni.

Astfel, s-a decis că este timpul să se practice agricultura ecologică, din care să se obțină alimente sănătoase și din care mediul înconjurător să nu mai aibă de suferit. Dacă pe vremuri nu existau multe terenuri agricole în România, pe care să se practice un astfel de tip de agricultură, astăzi lucrurile s-au schimbat tot mai mult, observându-se clar o tendință în rândul agricultorilor de a oferi consumatorilor produse vegetale și animaliere care nu au avut parte de îngrășăminte chimice, pesticide, stimulatori sau regulatori de creștere de sinteză, hormoni, antibiotice sau sisteme intensive de creștere a animalelor.

În articolul de mai jos vei descoperi câteva informații despre agricultura ecologică, despre obiectivele ei, vei afla care este sigla UE pentru produsele ecologice pentru a găsi rapid produsele sănătoase de pe rafturi și care sunt principiile și regulile acestui tip de agricultură. În plus, vei afla câteva lucruri despre practicile ecologice în agricultură și despre beneficiile aduse omului de către agricultura ecologică.

Cuprins:

1. Agricultura ecologică - Informații generale

1.1. Obiectivele agriculturii ecologice

1.2. Sigla UE pentru produsele ecologice

1.3. Principiile și regulile agriculturii ecologice

2. Practicile ecologice

2.1. Asolament, soiuri, semințe potrivite și îngrășăminte în agricultura eco

2.2. Managementului dăunătorilor, bolilor și buruienilor în agricultura ecologică

3. Beneficiile aduse de agricultura ecologică

 

1. Agricultura ecologică - Informații generale

Agricultura ecologică poate fi considerată o încercare categorică de reapropiere de natură a omului, cel care, în ultimul secol, în goana sa după profit a ajuns să distrugă mediul înconjurător, poluându-l la cele mai înalte cote. Fermierii, gospodarii agricoli şi alte categorii de întreprinzători rurali doresc să ofere și să aibă parte de produse agricole şi alimentare ecologice, de foarte bună calitate, curate şi sănătoase, așa că nu e de mirare că acest tip de agricultură a luat avânt tot mai mare.

Agricultura ecologică este promotoarea unor sisteme de producție durabile, dorind să prevină poluarea recoltelor și a mediului înconjurător. Practic, se urmărește extinderea cât mai mult a suprafețelor cultivate în acest mod în România și chiar s-au luat unele măsuri legislative cu privire la producerea, prelucrarea și valorificarea produselor agroalimentare ecologice, respectându-se permanent normele și regulile internaționale.

În acest sens, s-a înființat Autoritatea Naţională a Produselor Ecologice (ANPE), un serviciu de specialitate al Ministerului Agriculturii care se ocupă cu respectarea prevederilor legale specifice și care asigură controlul cu privire la metodele folosite pentru producerea produselor ecologice. Din păcate, bolile, dăunătorii, buruienile vor exista mereu, iar acest lucru a făcut ca agricultura ecologică să ia în considerare folosirea unor soiuri de plante mai puternice, a asolamentelor corespunzătoare, a unor procedee mecanice și fizice de combatere, utilizându-se doar îngrășăminte admise și excluzându-se pesticidele.

Specialiștii atrag atenția că agricultura ecologică presupune muncă responsabilă, realizată în mod conștiincios, că trebuie gândită pe scară largă, să fie eficientă și generoasă, să asigure prosperitate societății și să contribuie decisiv la protejarea mediului înconjurător și la sănătatea lui optimă.

1.1. Obiectivele agriculturii ecologice

Se pot identifica următoarele obiective ale agriculturii ecologice:

1. echilibrarea raportului între consumul de energie electrică și producția agricolă;
2. promovarea sistemelor vegetal - animal, producţie - prelucrare – comercializare produse agricole vegetale şi animale, refacerea şi conservarea fertilităţii solurilor prin compost, îngrăşăminte verzi, rotaţii lungi cu plante perene şi anuale cu sistem radicular bogat;
3. protejarea resurselor de apă și a vieții acvatice;
4. conservarea biodiversității;
5. refacerea peisajului natural;
6. optimizarea structurilor agricole vegetale;
7. refacerea și păstrarea fondului genetic de animale domestice;
8. producerea de alimente sănătoase în cantitate suficientă pentru toți oamenii;
9. diversificarea producției agricole;
10. refacerea și conservarea valorilor tradiționale etc.

1.2. Sigla UE pentru produsele ecologice

Uniunea Europeană a decis ca în sprijinul agriculturii ecologice să vină cu o identitate vizuală a produselor eco. Este vorba despre eticheta verde, cu frunza simbolică, formată din cele 12 stele prezente pe steagul european. În acest mod consumatorii știu exact ce consumă și ce caută în magazin, fără să mai fie nevoie de alte identificări. Această siglă poate exista doar pe produsele ecologice, care au fost certificate de o agenție sau de un organism autorizat de control.

1.3. Principiile și regulile agriculturii ecologice

Agricultura ecologică trebuie să producă hrană de calitate superioară, în cantitate suficientă, trebuie să lucreze cu sisteme naturale, să mențină și să mărească fertilitatea pe termen lung, să asigure toate condițiile de viață animalelor pentru a le permite să se comporte natural, să protejeze plantele și habitatele sălbatice, să permită agricultorilor să câștige foarte bine din munca lor.

Principiile generale se referă la:

1. principiul sănătății, conform căruia se are în vedere menținerea sănătății oamenilor și producerea de alimente sănătoase, cu o calitate nutritivă superioară;
2. principiul ecologic, care spune că agricultura ecologică trebuie să se bazeze pe sistemele și ciclurile biologice;
3. principiul corectitudinii, care se referă la respectul permanent față de lumea înconjurătoare;
4. principiul administrării, care precizează clar că agricultura ecologică trebuie să adopte tehnologii corespunzătoare.

Unele dintre principiile specifice ale agriculturii ecologice pot fi menționate de asemeni:

1. grija maximă față de floră, faună, sol;
2. scăderea utilizării resurselor neregenerabile;
3. reciclarea deșeurilor;
4. respectarea echilibrului local și regional;
5. selecționarea raselor de animale și creșterea lor într-un mod corespunzător;
6. practicarea rotației culturilor;
7. protejarea dușmanilor naturali ai dăunătorilor;
8. respectarea nivelului de trai al animalelor domestice;
9. hrănirea animalelor cu mâncare ecologică etc.

Printre regulile principale ale agriculturii ecologice se numără:

1. protejarea mediului;
2. creșterea fertilității solului (intensificarea activității organismelor din sol);
3. respectarea sănătății oamenilor (conţinut echilibrat de proteine, glucide, lipide, vitamine, acizi organici şi săruri minerale);
4. menținerea biodiversității;
5. cultivarea plantelor și creșterea animalelor în perfectă armonie cu legile naturii;
6. obținerea unei producții optime, nu a celei maxime;
7. conservarea integrității produselor ecologice de la obținere și până la comercializarea lor etc.

2. Practicile ecologice

Pentru a practica agricultura ecologică, fermierul trebuie să aibă cunoștințe temeinice, să fie motivat să lucreze în armonie cu legile naturii, să aibă convingerea că ceea ce face este singurul mod prin care poate să ofere sănătatea omului și naturii, să fie bine organizat și să facă planificarea activităților agricole așa cum trebuie. De asemenea, solul trebuie să fie tratat cu îngrășăminte organice naturale (gunoi de grajd, composturi, îngrășăminte verzi).

2.1. Asolament, soiuri, semințe potrivite și îngrășăminte în agricultura eco

Este important ca în agricultura ecologică să nu se cultive aceeași plantă pe același lot de pământ, pentru că acest lucru va crește atacul agenților patogeni, a dăunătorilor, buruienilor și va micșora resursele solului, ceea ce duce, evident, la reducerea producției de plante cultivate. Asolamentul împarte terenul cultivat în parcelele pe care se cultivă plante prin rotație, ceea ce înseamnă un sol sănătos. Astfel, trebuie să se rotească plantele de toamnă cu cele de primăvară, plantele anuale cu cele perene, culturile semănate des cu cele rare, plante ce nu au boli și dăunători comuni și tot așa.

Organismele modificate genetic sunt interzise în agricultura ecologică, fiind permise doar semințe produse ecologic. Soiurile potrivite sunt cele care pot să fie cultivate pe terenul ales, ținându-se cont la clima locală, cele care sunt rezistente în fața bolilor, au sezon prelungit de rodire, care produc recolte gustoase și aromate și rezistă la transport pentru a putea fi comercializate.

Îngrășămintele ce pot fi folosite în agricultura ecologică sunt organice și minerale. Mulți agricultori pricepuți aleg să folosească îngrășământul eco pentru că, astfel reușesc cu brio să ofere plantei rezistență și sănătate, activându-i și echilibrându-i metabolismul și absorbția elementelor nutriționale.

Îngrășămintele organice sunt gunoiul de grajd, compostul, reziduurile vegetale. Gunoiul de grajd (nu cel proaspăt) restabilește excelent fertilitatea solului. El se aplică primăvara, vara și toamna, aplicându-se diferit în funcție de cultură. Compostul poate fi considerat un alt atu al agricultorului ecologic. El se aplică la fiecare 2 ani, într-un strat de 3-5 cm. Reziduurile vegetale sunt realocate solului din surse ce provin chiar de pe teren.

Îngrășămintele minerale ce se pot utiliza în agricultura ecologică sunt: fosfații naturali, zgura lui Thomas, creta fosfatică şi făina de oase, cenușa, dolomitul, sulfatul de magneziu de origine marină sau terestră, granitul, bazaltul, porfirul. În afară de îngrășămintele organice și cele minerale, mai există și amendamentele: alge, piatră de var, tufurile vulcanice, ghips, clorură de calciu, praful de lignit.

2.2. Managementului dăunătorilor, bolilor și buruienilor în agricultura ecologică

Utilizarea pesticidelor de sinteză chimică este interzisă pentru controlul bolilor și dăunătorilor. Pentru a lupta împotriva acestora se va folosi rotația culturilor, pentru că previne înmulțirea exagerată a dăunătorilor, anumite lucrări de sol speciale în acest sens, semănatul în perioada optimă, îndepărtarea buruienilor gazdă, tocarea resturilor vegetale după ce s-a recoltat, folosirea de soiuri de plante rezistente, dar și bioinsecticidele extrem de eficiente.

Printre măsurile optime pentru a lupta împotriva dăunătorilor pot fi precizate:

1. arderea dăunătorilor;
2. folosirea luminii pentru a atrage insectele și a le distruge;
3. folosirea sunetelor pentru a respinge păsările, rozătoarele și mamiferele;
4. colectarea și distrugerea dăunătorilor;
5. folosirea inelelor cu clei;
6. turnarea de apă în galeriile rozătoarelor;
7. instalarea de sperietori, de garduri și de plase;
8. folosirea plantelor cu acțiune repelentă, a diferitelor animale sau păsări;
9. instalarea unor capcane cu feromoni etc.

Practic, se va încerca să se țină sub control numărul insectelor, pentru că distrugerea lor definitivă nu este posibilă. De altfel, și insectele au rolul lor, așa că nu este indicată o astfel de eradicare totală.

Lupta împotriva buruienilor devine o practică obligatorie în agricultura ecologică. Evident că nu există soluții magice, ci doar muncă și efort în vederea distrugerii acestora. Înainte de a înființa plantația se vor smulge buruienile multianuale, apoi se prășește în primul sezon și se acoperă un strat gros de mulci din materie organică, ce va opri buruienile.

Bolile cu care s-ar putea confrunta agricultorul ecologic sunt virozele produse de virusuri, micoplasmozele, bacteriozele, micozele. Controlarea bolilor se va face prin dezinfecția uneltelor, rotația culturilor, distrugerea buruienilor gazdă pentru unii agenți patogeni, distrugerea resturilor vegetale infectate, utilizarea unor soiuri rezistente, văruirea etc.

3. Beneficiile aduse de agricultura ecologică

Agricultura ecologică aduce numeroase beneficii societății, dar și mediului înconjurător, deși există unii producători convenționali care susțin că nu ar avea deloc efectul acesta. Se pare, totuși, că aceștia nu au dreptate, pentru că agricultura ecologică nu contaminează solul și apa, nu folosește chimicalee ce nu mai contaminează solul sau pânza freatică. În agricultura convențională folosirea în cantități mai mici sau mai mari a acestor substanțe duce la poluarea solului, aerului, apei. Astfel, un rol important îl are și tratamentul eco pentru sol, ce reactivează viața pămânului și oferă șanse reale plantelor de a se dezvolta rapid și de a produce roade bogate, de calitate.

De asemenea, conform specialiștilor, a face agricultură ecologică înseamnă clar că sunt protejate animalele sălbatice ce nu mai intră în contact cu chimicale toxice folosite pentru a controla dăunătorii. Ecologic înseamnă utilizarea metodelor naturiste pentru a controla acești dăunători. Se observă, în egală măsură, și reducerea consumului de carburanți și energie (pentru transport și distribuție), se reduc emisiile de carbon (principala cauză pentru încălzirea globală). Nu în ultimul rând, este vorba despre prevenirea eroziunii solului, acesta din urmă fiind acoperit cu mai multă vegetație ce împiedică să spulbere partea fertilă de la suprafață.

Se pot menționa și alte beneficii pe care agricultura ecologică le are asupra societății:

1. realizarea de bunuri agricole (legume, fructe, cereale etc.) și de alimente suficiente pentru toți oamenii, de calitate superioară;
2. reducerea consumul de energie neregenerabilă;
3. îmbunătățirea vieții locuitorilor de la țară și a fermierilor;
4. utilizarea unor practici agricole tradiționale, ce dă un imbold deosebit reînvierii acestora;
5. apar oportunități noi de dezvoltare economică, iar acest lucru se referă la produse mai scumpe, ocupații tradiționale, crearea unor nișe de piață noi etc.;
6. se reduc problemele de sănătate pe care le au agricultorii și consumatorii.

În concluzie, cei care vor să se ocupe de agricultură în mod ecologic, să ofere consumatorilor hrană de calitate, fără să aducă neajunsuri mediului înconjurător, trebuie neapărat să aibă cunoștințe de specialitate și să lucreze cu plăcere, știind că în felul acesta vor aduce pe piață doar alimente care nu vor afecta sănătatea.

Surse foto:

pixabay.com

ro.pinterest.com

unsplash.com