Tomate: care sunt soiurile de tomate pe care le poți planta, cum se cresc și cum se îngrijesc acestea pentru cele mai gustoase fructe și de ce dăunători trebuie să le ferești
14.12.2022 in TomateTotodată, tomatele nu sunt greu de întreținut și sunt plante bogate în fructe, ceea ce le face una dintre alegerile preferate ale agricultorilor profesioniști sau amatori din întreaga lume. Dacă îți dorești și tu să începi să cultivi tomate, dar nu știi încă de unde poți să începi și la ce te poți aștepta pe parcursul acestui proces, citește în continuare acest articol.
Cuprins:
1. Tomate - ce sunt tomatele, cum au apărut și cum s-au răspândit
2. Care sunt tomatele - care sunt soiurile de roșii pe care le poți planta în grădină sau în solar?
3. Răsadurile de roșii și cultivarea tomatelor - cum se plantează si cum se cultivă tomatele în funcție de locație
3.1. Plantarea și cultivarea roșiilor în grădină
3.2. Plantarea roșiilor în solar și cultura tomatelor în solarii - ciclul 1, ciclul 2 și ciclul intermediar
4. Boli și dăunători la răsadurile de roșii - care sunt cele mai comune pericole pentru cultura de tomate
1. Tomate - ce sunt tomatele, cum au apărut și cum s-au răspândit
Tomatele sunt originare din America Centrală și de Sud și au fost introduse pe teritoriul european abia la mijlocul secolului al XVI-lea când, în 1519, Hernan Cortes, cuceritorul Imperiului Aztec, a descoperit culturile de tomate plantate în grădinile lui Montezuma al II-lea și a adus semințele în Europa.
În botanică, tomatele sunt cunoscute sub denumirea latină de „Lycopersicon esculentum”, denumire atribuită de botanistul francez Joseph Pitton de Tournefort în secolul al XVII-lea. În traducere liberă, termenul înseamnă „piersică-lup” și provine, pe de o parte, datorită aspectului rotund și lucios, ca de piersică, iar pe de alta, ca urmare a faptului că, în acea perioadă, tomatele erau considerate a fi otrăvitoare. Astfel, Tournefort a asociat acest fruct relativ nou-descoperit cu legendara plantă otrăvitoare descrisă de Aelius Galenus, medic al Antichității și fondatorul farmacologiei, în lucrările sale: lycopersion, misterioasa plantă cu suc galben și tulpini striate care putea ucide lupii.
Prin urmare, tomatele „s-au bucurat” pentru o perioadă relativ îndelungată de timp de titlul de plantă otrăvitoare și erau cultivate, în general, în scopuri pur ornamentale. Acestea au început să fie considerate sigure pentru consum și comercializate în scop alimentar abia la începutul secolului XIX după ce, pe data de 26 Septembrie 1820, Robert Gibbon Johnson, fermier nobil și pasionat de horticultură, a dovedit în timpul unei adunări publice faptul că acestea nu reprezintă un risc pentru sănătate. În fața unei mulțimi de peste 2000 de oameni, convinși de faptul ca sunt martorii unui act de suicid public, Johnson a consumat un întreg coș plin de tomate fără să pățească nimic, iar începând cu acel moment și pe toată durata secolului al XIX, roșia a fost considerată drept cel mai nou trend gastronomic și a devenit „vedeta” bucătăriilor tuturor nobililor din întreaga lume.
2. Care sunt tomatele - care sunt soiurile de roșii pe care le poți planta în grădină sau în solar?
Tomata este planta preferată de numeroși agricultori sau pasionați de grădinărit amatori, atât datorită varietății soiurilor sale, care pot să difere chiar și în funcție de țară sau regiune, cât și datorită faptului că tomatele pot fi cultivate fără prea mari bătăi de cap atât în aer liber, pe câmpuri sau grădini, cât și în sere sau solarii. Iată care sunt caracteristicile principale ale acestei plante:
- În condițiile de climă a tării noastre, tomatele sunt plante anuale, însă sub condiții de climă caldă se comportă ca plantele perene.
- La plantele tinere, tulpina este erbacee, însă, odată ce cresc în dezvoltare, tulpina devine târâtoare.
- Frunza este pețiolată, iar limbul este segmentat.
- Tomata are florile hermafrodite și actinomorfe.
- Semințele de tomate sunt, în general, mici și au culoare galbena.
În funcție de zona de proveniență și de modalitatea de cultivare (câmp/grădină sau sere/solarii), tomatele pot fi împărțite în numeroase soiuri. Iată care sunt cele mai îndrăgite soiuri de tomate destinate spațiilor deschise, pe care le poți planta chiar la tine în grădină:
- Tomatele Big Beef F1;
Hibridul Big Beef F1 este potrivit, în special, pentru agricultorii deja experimentați și rezistă cu brio condițiilor de dezvoltare specifice zonelor deschise (grădină sau câmp). Fructele acestuia sunt de dimesiuni mari, pot atinge chiar și 300g în greutate, iar culoarea acestora este roșu aprins.
- Tomatele „Gigant Roșu”;
„Gigantul Roșu” este ideal pentru grădinarii și agricultorii amatori, care doresc să își completeze cultura cu tomate. Denumirea sa nu este întâmplătoare: fructele acestui soi de tomate ajung la dimesiuni foarte mari și pot avea chiar și 2kg în greutate. Perioada de vegetație a acestui soi este mai îndelungată, însă, putând să depășească 120 de zile.
- Yellowstone;
Tomatele de tip Yellowstone se remarcă prin productivitatea ridicată și prin fructele de culoare galbenă, moi și foarte bune la gust. Perioada de vegetație a tomatelor Yellowstone este de la 80 și până la 90 de zile.
- Zazera Gigant;
Tomatele de tip Zazera sunt ideale pentru cultivarea în zone deschise și se remarcă prin fructele de culoare roșie, cu formă neregulată. Au productivitate ridicată, iar fructele pot ajunge să cântărească până la 500g.
- Country Taste F1.
Îndrăgite mai ales pentru fructele de dimensiuni mari (până la 400g) și pentru gustul care amintește de fructele „de pe vremuri”, soiul Country Taste este ideal mai ales pentru culturile de grădină.
Acum că am vorbit despre cele mai populare soiuri de tomate ideale pentru culturile în aer liber, trebuie să menționăm și care sunt cele mai îndrăgite tipuri de tomate hibrid potrivite pentru sere și solarii, foarte căutate în rândul agricultorilor profesioniști:
- Axiom F1;
Se remarcă prin fructele de dimensiuni mari și prin culoarea și gustul intens. Este rezistentă la numeroși viruși specifici și, spre deosebite de alte soiuri care pot fi cultivate și în aer liber, Axiom F1 se pretează doar serelor și soraliilor.
- Bacalar F1;
Fructele sunt de dimensiuni medii (aprox. 160g ca greutate) și sunt dispuse pe ciorchine. Planta se caracterizează atât prin productivitatea mare, cât și prin rezistența crescută la diverși viruși specifici culturilor de tomate.
- Gramada F1;
Fructele acestui soi sunt de dimensiuni relativ mari, ajung la o greutate de până la 300g, sunt rotunde și sunt de culoare roșie.
- Citrina.
Se caracterizează prin fructele de culoare galbenă, asemănătoare lămâilor. Fructele acestui soi de tomate sunt de dimensiuni mici (aprox. 80 de g) și cresc în ciorchine.
3. Răsadurile de roșii și cultivarea tomatelor - cum se plantează si cum se cultivă tomatele în funcție de locație
Procesul și perioadele de plantare și de cultivare a tomatelor pot să difere substanțial atât în funcție de soiurile de tomate, cât și în funcție de spațiul în care alegi să le plantezi (spații deshise - câmp sau grădini sau spații protejate - sere sau solarii).
3.1. Plantarea și cultivarea roșiilor în grădină
Atunci când vine vorba de plantarea roșiilor în grădină, trebuie să ții cont de faptul că tomatele sunt plante care preferă clima caldă și care au mare nevoie de soare pentru a se putea dezvolta în mod armonios. Din acest punct de vedere, dacă te întrebi când se pun răsadurile de roșii în grădină, perioada recomandată de cultivare a tomatelor în spații deschise este atunci când temperaturile ating între 10 și 12 C, deci de la finalul lunii martie și până la mijlocul lunii aprilie. În caz contrar, dacă temperatura solului este prea joasă, ritmul de dezvoltare a plantei poate fi încetinit, iar aceasta poate să ofilească și devine mult mai succeptibilă la boli și dăunători.
Primul pas în plantarea roșiilor în grădină constă în găsirea unei zone însorite, astfel încât planta să poată beneficia de lumina soarelui pentru minimum 6-8 ore pe zi. În general, tomatele preferă solul bine drenat și cu un conținut mare de humus. Pentru a te asigura de faptul că zona în care vei planta răsadurile are un conținut optim de humus, poți folosi fertilizanți și biostimulatori profesionali și produse pe bază de acizi humici.
Sapă într-un ghiveci mici gropițe adânci și plantează semințele la o distanță de cel puțin 1cm una față de cealaltă. Acoperă-le cu aproximativ 0.6cm de pământ, după care udă solul. După înmugurire, plantează răsadurile în grădină, la o distanță de cel puțin 50cm una față de cealaltă. În caz contrar, planta nu va avea suficient spațiu pentru dezvoltare, iar vulnerabilitatea în fața bolilor și dăunătorilor crește. Pentru a menține umiditatea în sol și pentru a împiedica dezvoltarea buruienilor, înconjoară fiecare plantă cu paie ori alte materiale de origine vegetală sau cu folii de mulcire.
În primă instanță, până începe înflorirea, este nevoie să uzi răsadurile o dată la cinci sau maximum șapte zile. După înflorire, le poți uda o dată la nouă zile.
3.2. Plantarea roșiilor în solar și cultura tomatelor în solarii - ciclul 1, ciclul 2 și ciclul intermediar
Dacă vorbim despre plantarea și semănarea roșiilor în sere sau solarii, perioada cea mai propice pentru semănare este cuprinsă între finalul lunii februarie și mijlocul lunii martie. Plantarea, în schimb, poate să varieze în funcție de ciclu/etapa de vegetație și se poate încadra între mijlocul lunii martie și prima jumătate a lunii septembrie. Astfel, în funcție de soi, putem distinge trei etape de vegetație (două principale și una intermediară):
- ciclul 1 - semănarea începe la finalul lunii februarie, iar plantarea în a doua jumătate a lunii martie și până în luna mai.
- ciclul 2 - plantarea va fi realizată începând cu luna iunie și până în luna septembrie;
- ciclul intermediar - plantarea se realizează din luna mai și până în luna iulie.
Atunci când cultivi tomate în sere sau solarii, poți planta răsadurile în apropierea busuiocului, pentru că cele două plante se dezvoltă în condiții similare.
4. Boli și dăunători la răsadurile de roșii - care sunt cele mai comune pericole pentru cultura de tomate
Deși tomatele se numără printre cele mai ușor de sădit și de întreținut răsaduri, există, precum în cazul oricărei alte plantații, anumiți dăunători specifici sau afecțiuni de care trebuie să faci tot posibilul să le ferești. Iată care sunt cei/cele mai comuni/e:
- Putregaiul cenușiu;
Putregaiul cenușiu este generat de ciuperca Botryitis cinerea și apare, de obicei, în condiții de temperatură joasă - între 15 și 20 de grade Celsius - și de umiditate ridicată - mai mare de 80%. Riscul de apariție și de extindere a acestuia crește atunci când frunzele plantei rămân umede pentru o perioadă mai îndelungată de timp (până la 8 ore). Pentru a-ți proteja cultura de aceasta ciupercă, mai ales dacă dezvolți răsadurile în sere sau solarii, asigură-te de fapul că ai un sistem de ventilație performant și încearcă să menții umiditatea la un nivel scăzut. Cu toate acestea, dacă observi faptul că recolta ta începe să fie afectată, poți să apelezi și la fungicide speciale pentru a îndepărta ciuperca.
- Mana tomatelor;
Mana tomatelor este generată de ciuperca Phytophtora infestans și este comună zonelor cu umiditate ridicată. Aceasta se caracterizează prin apariția unor pete de culoare albă sau maronie pe suprafața frunzelor, florilor și fructelor și, în general, cauzează ofilirea și căderea acestora. Poți preveni apariția ciupercii păstrând o temperatură constantă în seră și, dacă ai observat faptul ca o plantă a început să fie afectată, poți reduce riscul de extindere prin tăierea frunzelor, florilor sau fructelor deja afectate. De asemenea, ca modalitate de irigare, este recomandată irigarea prin picurare, pentru ca reduce semnificativ riscul apariției acestei ciuperci.
- Omida tomatelor;
Helicoverpa armigera, omida fructelor, este un dăunător des întâlnit în cazul culturilor de tomate, vinete și ardei. Pentru a-ți proteja recolta de acest dăunător, mai ales în cazul serelor sau solariilor, este recomandat să o împrejmuiești cu plase de umbrire. De asemenea, insecticidele pot reprezenta cea mai rapidă și sigură soluție, în cazul în care recolta ta a fost deja afectată de această insectă.
- Fuzarioza;
Fuzarioza este comună în cazul răsadurilor de tomate, vinete și ardei și este cauzată de ciuperca Fusarium oxysporium. Aceasta pătrunde din sol prin rădăcini și generează putrezirea lor, afectând astfel dezvoltarea plantei. Pentru a o preveni, este recomandat să folosești produse pentru detoxifierea solului.
- Lipsa de calciu;
Căderea florilor, dar și putrezirea fructelor pe interior sau pe exterior pot fi semne ale carenței de calciu la tomate. Aceasta poate apărea atât ca urmare a unei aprovizionări neadecvate cu apă, ceea ce nu îi permite plantei să obțină nutrienții de care are nevoie din sol, cât și ca urmare a prezenței unui nivel prea ridicat de azot sau de salinitate în sol.
- Carență de magneziu.
Deficiența de magneziu la tomate poate fi observată cel mai bine la nivelul frunzelor, atunci când pe suprafața acestora pot apărea puncte albe. Ca urmare a carenței de magneziu, frunzele se îngălbenesc și, ulterior, se ofilesc. În general, lipsa magneziului poate fi generată de un nivel prea mare de potasiu în sol, dar și de o aciditate prea mare a solului.
În concluzie, tomatele reprezintă una dintre cele mai îndrăgite culturi de către agricultorii profesioniști și amatori deopotrivă. Motivul este unul evident: tomatele sunt relativ ușor de sădit și de plantat, iar dăunătorii care le amenință dezvoltarea sunt limitați ca număr, în comparație cu alte răsaduri sau culturi.
Sursa foto: Unsplash.com.